Alte jucarii vechi

Din pacate nu stiu sa va spun povestea lor. Le voi posta doar. Daca cineva stie unde se gaseau sa-mi spuneti si mie.

Cookie

El este Cookie! L-am pastrat timp de peste 15 ani! In perioada in care toti copiii aveau prieteni reali, Cookie a devenit cel mai bun prieten al meu..ireal. Era prezent oriunde eram si eu, fie acasa fie in vacanta.Dormeam impreuna. La un moment dat patutul meu avea foarte multi locatari si am fost nevoita sa-i pun pe toti langa pat pe un scaun: Cristinel (un clovn ce zambea si plangea in acelasi timp), Mitch ( o pantera roz botezata dupa prietenul lui Lucy din Dallas- cand tata pusese apa pentru mamaliga sa fiarba eu i-am bagat varful cozii in oala ca sa-l botez), Beny Beny (un iepure constiincios ce era prezent cu mine de fiecare data cand ma duceam la dentist). Cu siguranta sunteti curiosi sa-i vedeti, nu? :)

Vorbeam cu Cookie destul de mult. Mama de fiecare data il personaliza si imi vorbea incepand cu "Ce faci Cristinca?". Ii impartaseam toate secretele mele si el ca un "caine" iubitor stia sa asculte :)..si inca foarte bine! :)
De 2 ori am suferit cate un soc: Cookie al meu era visul oricarei fete -blond cu ochii albastrii. Da da..avea par si era blond. Ei bine socul meu a constant in faptul ca sora mea i-a taiat parul. In naivitatea mea asteptam chiar sa-i creasca :). Ma gandeam noaptea cum sa fac sa o tund pe sor'mea zero! De asemenea ii faceam baie: costumasul lui de iepuras se poate detasa. Am suferit al doilea soc cand am vazut ca era format din sarma :). Cata simplitate pentru un adevarat prieten!

V-ati convins cat de special este pentru mine?!

Martisoarele Copilariei

Pe langa jucarii am pastrat si cateva martisoare. In scoala generala, martisoarele se dadeau pe principiul cea mai nepopulara fata primea cele mai urate si simple martisoare. Asa ca m-am ales cu 2-3 martisoare destul de uratele. Interesant a fost faptul ca nici o fata nu ramanea fara martioare. Daca erai baiat, presupun, ca de gura parintilor, trebuia sa dai tuturor fetelor cate un martisor; ei doar si-au pastrat singurul drept de a decide care fata urma sa-l primeasca pe cel mai frumos. Astazi martisoarele se ofera catre cine vrei tu. Nu stiu ce este mai rau: sa primesti cel mai urat martisor sau sa nu primesti deloc! Sa te consoleze faptul ca totusi s-a gandit si la tine ? :)

Mie imi placeau atat de mult incat mi-am cumparat si singura multe martisoare. De fapt eram atat de innebunita dupa ele incat in momentul in care i-am daruit mamei un martisor m-am decis sa-l iau inapoi ca imi placea prea mult! :)

Iata cateva:




Acesta era considerat unul destul de urat, lipsit de creativitate. Acum ca-l privesc din nou mi se pare de-a dreptul hilar! :)






Martisorul oferit mamei si revendicat la 2 minute dupa :)











Un martisor primit de la matusa-mea. Totdeauna am fost tentata sa-i mananc ochii. Stiam ca sunt niste pastile. Dar ce fel de pastile???












Un martisor luat din colectia matusii-mele.

Alte kindere vechi

Pe acestea le-am primit de la Greierasul meu.

Doua masini ..speciale

Urmatoarea jucarie reprezenta pentru mine ce-a mai frumoasa masina. Totdeauna am crezut ca seamana de fapt cu o limuzina. Mi-a parut rau ca nu avea mai multe optiuni: sa se deschida usile de exemplu. Nu stiu cum am capatat-o dar in mod cert nu era surpriza Kinder. De fapt, daca stau sa ma uit mai bine la ea parca seamana cu un dric. :)






A doua masina era considerata varianta sport. O masina in stil americana se pare.

Cele mai vechi Kindere :)

Figurina

O astfel de figurina o gaseam in cutiile de Cola Cao. Parca gasisem aur asa ma bucuram :)

Cuvant de inceput

Am creat acest blog cu ideea ca fiecare sa participe cu cate o poza (sau mai multe) ce sa reprezinte jucaria/jucariile din copilaria sa. Ideal ar fi daca poza respectiva ar putea sa vina insotita si de cate o mica povestioara. Daca nu detineti poze nu este nici o problema. Astept mici eseuri despre cum va petreceati voi timpul liber in perioada comunismului si post-comunista!

Stiu ca deja exista site-uri cu desenele copilariei si poze cu diferite marci ce erau cele mai reprezentative pentru acea perioada si nu numai. Dar acest site o sa va determine sa puneti mana pe aparatul foto si sa faceti poze jucariilor pastrate pana acuma. O sa va indemne sa va puneti memoria la treaba si sa relatati cele mai comice situatii care se desfasurau in timpul vostru liber.

Voi sparge eu gheata si va voi afisa cateva poze facute jucariilor mele. Nu le postez pe toate dintr-un foc ci pe rand.

Astept pozele voastre sau micile eseuri pe adresa de mail jucarii.eseuri@gmail.com